luni, 14 aprilie 2008

Două drumuri

Inima nu mai bate
Conversaţiile-s terminate
Totul se năruie
Dar amintirile mă bântuie.

Totul a fost genial
Totuşi parcă ireal
Nu mai este „tu şi eu”,
Ci doar „tu” şi „eu”.

Două drumuri separate,
Care-au fost cândva intersectate
Acum sunt doar paralele
Am rămas doar cu gândurile mele.

3 comentarii:

Iulia Caramâş spunea...

ti-am zis parerea mea :X imi placeee

Anonim spunea...

ii super si asta...da parca prea scurta..inca o strofa nu srica:P

Anonim spunea...

Superba poezie, subtil si delicat mesaj. Am ajuns la blogul tau cautand pe google imagini cu drumuri. Ma bucur ca am ajuns... Superb!!! Mai vin... SUCCES!!!