Un spic de grâu

Un spic de grâu
Aruncat in râu
Şi dus de apă
La omul care sapă
Adănc în albia râului
S-ajungă la miezul pămăntului,
Să topească inima
Înghetată de patima
De a iubi
Şi-apoi a suferi
O mare pierdere
Dupa „La revedere”,
Un fel de „Adio”,
Cum doar la radio
Îţi cântă struna
Cu inima, nebuna,
Înapoi să te-aducă,
Ca mai apoi să te ducă
Pe culmile dragostei
Şi inima sa i-o iei
Şi-n picioare s-o calci,
Zob să i-o faci,
Că nu te-a iubit
Şi că te-a părăsit...