Decât...

Pe o bancă stau şi-aştept

De mână să mă iei încet
Inima să se trezească
Şi să-nceapă să zâmbească.

Mă gândesc ne-ncetat
La chipul tău brăzdat
De-un surâs dulce, cristalin
Prevestind clipele ce vin,
Clipe de neuitat
Cum niciodată n-am visat.

Nici soarele, nici luna de-ar dori
Nu şi-ar putea închipui
Ceva mai frumos
Decât...

Toate pleacă...

În lunga aşteptare,

Visând la clipele pierdute,

Lumea pare mare

Totul se năruie

Totul dispare.

Şi cea mai mică sclipire

Aproape de te-ar aduce,

Te-aş recunoaşte dintr-o privire

Drumu nu ţi-aş mai da

Şi-aş împietri de uimire....

Toate vin...

Toate pleacă...

Nimic...

Două drumuri

Inima nu mai bate
Conversaţiile-s terminate
Totul se năruie
Dar amintirile mă bântuie.

Totul a fost genial
Totuşi parcă ireal
Nu mai este „tu şi eu”,
Ci doar „tu” şi „eu”.

Două drumuri separate,
Care-au fost cândva intersectate
Acum sunt doar paralele
Am rămas doar cu gândurile mele.

8 gânduri din momentul ăsta

1. Am avut o zi plină şi cea de mâine se anunţă cel puţin la fel de plină.

2. Oare ce voi visa la noapte?

3. Parcă sună bine piesa asta.

4. Asta, garantat, sună foarte bine.

5. Cu asta m-am distrat de când am ajuns acasă, laserul ondulându-se pe ritmurile pieselor ascultate ("Lasăr frateeee!").

6. Aş mai compune ceva, dar versurile nu-mi curg prin minte.

7. Mă uit în gol şi mă gândesc la.... (who knows what?....)

8. Parcă urlă perna după mine, cred că-mi duce dorul... let's not keep it waiting then... Nighty night all my readers :)

P.S. era să uit... leapşa mi-a fost transmisă de Kittutza şi la rândul meu o transmit la: Mania de a fi unicul (Andrei) şi IulYa.

Pe-o bancă

Parcul e plin,
Cerul senin,
Băncile ne-ncăpătoare
Pentru cuplurile iubitoare

De câte-o sărutare
Şi-o-mbrăţişare,
Tandră şi romantică,
Dar totuşi sălbatică

Aş ocupa şi eu una,
Dar singur nu pot sta,
Aşa că te aştept
Să te strâng la piept

De nimic să nu ne pese,
Să ne spunem şoapte alese
Într-o zi cu soare
Când nimic nu mă doare

Toate nu le ştim,
Pe-un ton sublim,
Să le exprimăm
Aşa că ne plimbăm
Şi sperăm
Ca într-o zi să ne întâlnim
Şi să ne iubim...

Un spic de grâu

Un spic de grâu
Aruncat in râu
Şi dus de apă
La omul care sapă
Adănc în albia râului
S-ajungă la miezul pămăntului,
Să topească inima
Înghetată de patima
De a iubi
Şi-apoi a suferi
O mare pierdere
Dupa „La revedere”,
Un fel de „Adio”,
Cum doar la radio
Îţi cântă struna
Cu inima, nebuna,
Înapoi să te-aducă,
Ca mai apoi să te ducă
Pe culmile dragostei
Şi inima sa i-o iei
Şi-n picioare s-o calci,
Zob să i-o faci,
Că nu te-a iubit
Şi că te-a părăsit...

Visând...

Unde eşti înger al speranţei?
Unde eşti tu, iubire?
Pe culmile imaginaţiei
Am acea trăire

Care te ridică,
Care te implică,
Care te doboară,
Care te omoară...

După care te reînvie,
Printr-o stare de reverie
Şi apoi te uimeşte
Când realitatea te izbeşte

O realitate haotică,
Nici o regulă nu se aplică,
Totul e încurcat
Şi dragostea s-a uitat....

Totul a fost înlocuit,
Nimic nu e asemuit
Cu culmile străbătute
Acum cateva minute.

Respir mereu
Un aer foarte greu,
Care tare m-apasă
Şi să trăiesc nu mă lasă.

Acum sunt intoxicat,
Totul s-a întunecat
Şi iar pot zburda,
Simţurile mi le pot dezmierda
Visând...